Oarecum surprinzator, se poate face o paralela foarte interesanta intre Antonescu si “Il Caudillo”, conducatorul Spaniei, generalul Francesco Franco. Ca si Antonescu, generalul Franco s-a remarcat “simplu si fara a fi contestat prin superioritatea sa militara si morala absoluta”. El se va face remarcat ca tanar ofiter de elita inca din timpul incidentelor marocane din 1912 si 1916. Competet si hotarat, tanarul locotenent Francesco Franco va beneficia din partea Regelui Spaniei, la fel cu a beneficiat si Antonescu pe fronturile din Bulgaria si Moldova, de repetate avansari “prin dispensa speciala”, ambii fiind din acea categorie de ofiteri, numita de francezi “toujours le plus jeune de son grade”. Erau vremuri in care ofiterii competenti aveau mare cautare. La fel cum s-a intamplat in Moldova in 1917, armata spaniola va trece la contraofensiva dupa dezastrul de la Anoual, in 1921. Lozinca militarilor spanioli in timpul acestor lupte a fost “Nici un pas inapoi !”, de o tulburatoare similitudine cu “Pe aici nu se trece” –le romanesc din timpul marilor batalii din 1917. La fel ca si Antonescu, Franco este numit in 1930 la conducerea Scolii Militare Superioare de la Saragosa. Idem , Franco va absolvi aceasi scoala de comanda si stat major de la Versailles ca si Antonescu. La fel, dupa revenirea in tara, Franco a fost contactat de oameni politici de dreapta, pentru a actiona atat impotriva influentei crescande a miscarilor de stanga cat si impotriva democratiei corupte si inficiente. In timp ce, in iarna 1933-1934 prim ministrul IG Duca ii cerea lui Antonescu sa preia conducerea Marelui Stat Major pentru a face reforma in Armata Romana, ministrul de Razboi al Spaniei, Gil Robles il aduce pe generalul Franco la Statul Major de la Madrid cu misiunea de a “reconstrui armata”. La sfarsitul acestor mandate, Antonescu va ajunge la domiciliul fortat de la Bistrita iar Franco in exil in Insulele Canare.
Ramane de discutat despre izbitoarele similitudini intre falangistii spanioli condusi de Jose-Antonio Primo de Rivera si legionarii lui Corneliu Z. Codreanu. Ambele miscari au avut initial acelasi program politic: lupta contra materialismului marxist si contra vechilor partide democratice, ca s-au format initial dintr-un nucleu de studenti si muncitori nationalisti care promovau acelasi ideal: tanarul crestin, traitor in austeritate, curaj, caritate si cinste. Primo de Rivera este arestat din ordinul prim ministrului spaniol, Cesares Quiroga (un Armand Calinescu spaniol ?) si asasinat la inchisoarea din Alicante, cu doi ani inainte de asasinarea lui Codreanu.
O Spanie distrusa si insangerata de un devastator razboi civil va vedea in generalul Franco singura solutie salvatoare. Astfel, Francesco Franco va instaura in Spania o dictatura militara si isi va lua titlul de “Conducator” – “ El Caudillo”. Invocand pierderea a peste 410.000 spanioli ucisi in razboiul civil, atat in lupte cat si in urma executiilor, si a peste 200.000 de civili morti de foame si boli in timpul luptelor, Franco va cere Germaniei sa accepte neutralitatea a Spaniei. Obtinand-o, Franco va scoate Spania din al doilea razboi mondial intreaga si inatacabila juridic. Participarea spaniola pe frontul anti-sovietic, nu lipsita de glorie si eroism se va concretiza in Diviza 250 Infanterie a Wehrmachtului, mai cunoscuta sub supranumele de “Division Azul” (Divizia Albastra), formata in intregime din voluntari spanioli, una dintre cele mai bune unitati care au luptat vreodata impotriva sovieticilor. Dar acesti militari spanioli de elita vor lupta in Rusia in uniforme germane si integrati in armata germana, neimplicand in mod politic sau militar tara de origine.
Trecand in spatiul anectodic, Franco isi va permite sa intarzie 45 de minute la intalnirea cu Hitler apoi, “la scepticismul pe care Franco il opuse tuturor declaratiilor entuziaste ale lui Hitler invingator, siretenia traditionala a Spaniei imperialiste pe care El Caudillo o folosea cu un rafinament aproape oriental sfarsira in a-l aduce pe Fuhrer intr-o asemenea stare de furie , incat apropiatii lui se temeau sa nu faca vreo nebunie cu consecinte suparatoare pentru interesele germane in Mediterana”. Toate acestea il vor face pe Hitler sa declare ulterior ca prefera sa-si scoata o masea decat sa se mai intalneasca inca odata cu Franco.
Spania lui Franco a avut noroc. In 1969 Franco va putea sa-si anunte poporul ca dupa moartea sa Spania va deveni din nou o monarhie. Antonescu nu a avut nici norocul si nici spatiul de manevra a lui Franco. Antonescu a sfarsit sub gloantele plutonului de executie iar Romania va cunoste cosmarul stalinizarii.
apud Alex Mihai Stonescu - Istoria loviturilor de stat in Romania; Rao, 2006
1 iunie 1946 - Jilava. Ion Antonescu cu cateva clipe inainte de a fi execuat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu