Cauzele pentru care Armata Romana n-a putut sa aiba o victorie rapida si stralucita la Odessa

REZULTATUL ANCHETEI

referitor la cauzele pentru care Armata Romana n-a putut sa aiba o victorie rapida si stralucita la Odessa

(rezumat)

Statul Major al Armatei

Sectia Operatiilor

Catre

Presedintele consiliului de ministri

Cabinetul Militar

La ordinal verbal al dlui Maresal Antonescu, s-a intreprins o ancheta la marile unitati si trupe, spre a se cerceta cauzele pentru care Armata Romana nu a putut sa aiba o victorie rapida si stralucita la Odessa.

Rezultatul anchetei este concretizat in alaturatele patru dosare.

Totodata se inainteaza si un rezumat asupra celor cuprinse in aceste dosare.

Subseful de Stat Major al Armatei

Generalul N. Palageanu

Rezultatul anchetei referitoare la cauzele pentru care Armata Romana n-a putut sa aiba o victorie rapida si stralucita la Odessa

Din cercetarea raspunsurilor primate de la comandamente si in special de la unitati, se poate constata, de la inceput, ca aceste cauze sunt multiple si ca isi au originea mult mai departata decat ar parea la prima impresie.

Daca ar fi sa le clasificam, ele ar putea sa fie grupate in trei mari capitole:

• organizare – dotare;
• instructie;
• moral.

Organizare – Dotare

Intereseaza in special incadrarea infanteriei, arma care a dus greul luptei in operatiunile de la Odessa.

1.Trupa

Unitatile de infanterie au fost incadrate pentru mobilizarea anului 1940/1941 cu circa 12 contingente; de la inceputul operatiunilor au intrat in compunerea infanteriei oameni trecuti de 30 de ani.

Mai mult inca, parte din oameni proveneau din contingente slabe, nascuti in timpul fostului razboi, iar toti oamenii aveau in general o pregatire destul de sumara din cauza concediilor pentru economii bugetare din epoca dinaintea razboiului.

Cum, de la inceput, pierderile au fost simtitoare, completarea lor s-a facut cu oameni de la unitatile de mars, constituite din elemente incepand de la contingentul 1929, deci mai batrani si in mare parte neinstruiti asa ca s-a ajuns in fata Odessei cu o infanterie constituita din elemente lipsite de elanul tineretii, atat de necesar in astfel de operatiuni.

Acest factor reiese si mai mult in evidenta daca se face comparatia cu infanteria germana care este infanteria tineretului.

2.Subofiterii

Incadrarea numerica in subofiteri activi a fost inca de la inceput deficitara. Cei lipsa au fost inlocuiti cu T.T.R. si sergenti in termen, din care cauza conducerea subunitatilor s-a resimtit in mod hotarator. Putem afirma ca acesta lipsa a fost un factor determinant in operatiunile din fata Odessei, mai ales dupa ce s-au produs goluri in randul ofiterilor activi.

3.Ofiterii

Chiar de la intrarea in campanie, au fost deficite in ofiteri activi, unitatile au fost incadrate cu 50% ofiteri de rezerva, procent mult prea ridicat.

Din cauza marilor pierderi suferite, numarul ofiterilor s-a redus in asa proportie incat la sfarsitul bataliei de la Odessa, au fost regimente de infanterie care s-au inapoiat cu 20 ofiteri activi, din 43 cu cat plecasera. Din acestia, abia 5 ofiteri activi mai erau din acei cu care regimental intrase in campanie, restul fiind primiti intre timp din interior.

Aceleasi lipsuri mari s-au produs si la ofiterii de rezerva, situatia acestora fiind agravata si de faptul ca acestia au fost inlocuiti cu elemente batrane si neinstruite.

II. Organizare – Dotare

1. Influenta schimbarilor prea dese in constituirea unitatilor, asupra valorii organice.

Imposibilitatea de a dota de la inceput unitatile cu armamentul, oamenii (mai ales specialistii), caii si vehiculele prevazute in tabelele de dotare, a dat nastere la dificultati, care s-au agravat pe masura ce razboiul s-a prelungit si s-au produs pierderi.

De asemenea, diferitele modificari facute in organizarea unitatilor, in preajma razboiului, au avut consecinte daunatoare atat asupra instructiei, cat si asupra coeziunii unitatilor.

Astfel:

In iarna 1939 – 1940:

• grupa de lupta trece de la 13 oameni, la 17 oameni;
• compania de la 4 plutoane a 3 grupe, la 3 plutoane a 3 grupe;
• batalionul isi modifica organica companiei de mitraliere, trasformand-o in companie de armament greu batalionar, prin reducerea unui pluton de infanterie si primirea in schimb a unui pluton brandt 60mm, a 3 grupe a 2 piese;
• regimentul trece de la organizarea pe 3 batalioane, la 4 batalioane, iar compania armament de insotire se trasforma in companie armament greu regimentar, cu un pluton anticar, un pluton brandt 81 mm si un pluton tunuri insotitoare. Regimentului i se adauga compania de comanda.

Acesta organizare s-a realizat in februarie 1940, pentru ca in toamna aceluiasi an sa se revina la organizarea regimentului pe 3 batalioane.

In iarna 1940/1941:

• grupa de lupta se reorganizeaza pe 10 oameni;
• plutonul de puscasi pe 4 grupe;
• compania ramane pe 3 plutoane, insa primeste o grupa brandt 60 mm;
• compania armament greu batalionar devine companie de mitraliere a 4 plutoane si nu mai poseda brandt-uri;
• la regiment apare in plus compania de pionieri.

Concomitent cu aceste schimbari, a aparut si modificarea cu care s-a intrat in campanie.

La marile unitati:

S-a resimtit foarte mult lipsa comandantului brigazii de artilerie, care sa coordoneze si sa conduca focul artileriei divizionare. Substituirea unui comandant de regiment de artilerie in acesta functie nu a dat rezultate fericite din cauza lipsei grupului de comanda corespunzator. In acelasi timp, unul din regimente ramanea fara commandant titular.

Deplasarea comandamentelor, impusa de ritmul accelerat al operatiunilor, a intampinat dificultati din lipsa de mijloace de transport auto proprii. S-a recurs la utilizarea masinilor de la compania auto; din acesta cauza a influentat mult bunul mers al aprovizionarilor.

La trupe:

Grupurile de comanda au fost insuficient dotate cu personal specializat si mijloace de transmisiuni, mai ales la artilerie. In special s-a resimtit continuu lipsa motociclistilor.

Unitatile de infanterie

Compania de cercetare s-a dovedit a fi prea slab dotata cu armament automat. Nevoile operative au dus la intarirea ei cu un pluton de cercetasi calari si s-au dat pusti mitraliere.

Compania de puscasi a fost prea slab dotata cu armament brandt, atat ca numar cat si ca putere. In toate situatiile a avut nevoie de o masa de foc, pe care n-a putut sa o realizeze.

Plutonul de puscasi, organizat pe 4 grupe s-a dovedit greoi, din moment ce la comanda acestor grupe nu erau subofiteri.

Acest inconvenient s-a accentuat si mai mult in urma pierderilor mari in ofiteri, cand la comanda plutonului au intrat subofiterii. De asemenea, plutonul are nevoie de material curb (brandt 60 mm), de pusti semiautomate individuale si de material exploziv pentru distrugerea retelelor de sarma etc.

Compania de mitraliere nu dispunea de material antiaerian special pentru actiuni contra avioanelor zburand la mica inaltime.

Batalionul are nevoie de o companie de armament, a carei intrebuintare sa se faca in masa, realizand un foc puternic pe obiectivul interesat. De asemenea are nevoie in organica sa de material anticar.

Regimentul nu a avut la dispozitie un material curb de mare putere (aruncatoare superioare calibrului 100 mm).

Unitatile de artilerie

Se semnaleaza urmatoarele:

• dotarea slaba in material de transmisiuni si observare;
• materialul de 75 mm se pare ca n-ar mai corespunde nevoilor campului de lupta, obuzierul de 100 mm dovedindu-se superior prin bataie si efect la tinta
• apararea a.a. sa fie organizata in cadrul bateriei si nu la divizion, de asemenea bateria are nevoie de pusti mitraliere pentru lupta apropiata;
• nevoia ca in cadrul regimentului sa existe un atelier pentru reparatul aparatelor telefonice si radio, iar in cadrul corpului de armata un atelier pentru reparatii usoare de artilerie.

d) Servicii si trenuri

Fata de succesiunea rapida a operatiunilor, organizarea si functionarea trenurilor si formatiunilor de servicii bazate pe animal si caruta de rechizitie au provocat tot timpul campaniei intarzaieri de reaprovizionari.

Incadrarea a lasat iarasi foarte mult de dorit, toate formatiunile de servicii fiind organizate cu elemente batrane, care nu erau in masura sa faca fata eforturilor cerute si gata in orice situatie mai critica a intra in panica.

In majoritatea timpului, eforturile in reaprovizionare le-au facut putinele masini de tip militar la dispozitia unitatii, fapt care indriduieste revizuirea completa a reorganizarii formatiunilor de servicii, in sensul motorizarii intr-o masura cat mai mare.

Unele comandamente si formatiuni de servicii au fost inutile sau fara activitate. In acesta categorie ar intra:

• comandamentul de grup servicii;
• serviciul trenului;
• serviciul farmaceutic.

Sunt anumite formatiuni care trebuiesc imediat reorganizate si dotate cu mijloace auto, astfel randamentul este sub mediocru si nu vor putea face fata unor operatiuni cu ritm accelerat. Acestea ar fi:

• ambulanta divizionara:
• brutaria de campanie;
• grupul de aprovizionare subzistente;
• parte din trenurile de lupta si regimentare ale unitatilor.

In sfarsit, unele formatiuni trebuiesc prevazute cu personal sporit si calificat, in special cel de la serviciul sanitar, care nu a putut raspunde marilor cerinte necesitate de strangerea si evacuarea ranitilor si in special de asanarea campului de lupta.

Mentinerea fortei combative a unitatilor

Acesta problema s-a pus din primele operatiuni, datorita enormelor pierderi cauzate zilnic de un inamic darz, bine utilat.

Completarea pierderilor s-a facut:

Prin reorganizarea subunitatilor, incadrand armamentul greu si automat cu personalul existent la un moment dat. De cele mai multe ori, personalul ramas nu cunostea insa functiile servantilor principali pe care ii inlocuiau. In plus, ramaneau inca lipsuri in efectivele unitatilor.

Prin recompletari de la unitatile de mars organizate sau suplimentare si ofiteri adusi din interior.

Incepand cu 15 august, din cauza pierderilor din ce in ce mai mari, forta combative a infanteriei scazuse foarte mult, iar urgenta a cerut ca recompletarea sa se faca pe front. Ofiterii sositi fiind straini de regimente, au luat comanda sub focul inamicului, fara sa-si cunoasca trupa, uneori nici comandantul de regiment, grupuri, etc.

In aceste conditii, rezultatul a fost o totala lipsa de legatura sufleteasca intre comandanti si ostasi.

Mai mult, valoarea oamenilor din unitatile de mars, submediocra din toate punctele de vedere, capacitatea combativa a unitatilor care a scazut foarte simtitor, au avut drept rezultat repercusiuni adanci in conducerea operatiunilor.

Instructia

1.Pregatirea cu care s-a intrat in campanie

Timpul afectat instructiei contingentelor de la razboiul mondial incoace a fost cu totul insuficient. Din cauza conditiilor bugetare, perioada reala de instructie pentru oamenii unui contingent nu atingea in general 6 luni. In restul timpului, numai o parte din elemente si anume instructorii, parte din specialisti si o infima parte din servantii diferitelor categorii de armament mai continua instructia, restul deveneau oameni de corvoada sau santinele permanente in garzi.

Perioadele de concentrari din ultimii ani nu au imbunatatit gradul de instructie, deoarece rulajul oamenilor in concediu, din 2 in 2 luni avea drept rezultat o evidenta discontinuitate in pregatire. Mai mult, o parte din ostasi erau sustrasi de la concentrari, prin acordarea numeroaselor scutiri.

In plus se mai adauga si faptul ca o parte din armamentul modern a carui instructie trebuia facuta cu ocazia concentrarilor a lipsit din dotare, armamentul sosind in preajma razboiului.

2.Cunoasterea si intrebuintarea armamentului

Ostasii cu care unitatile au intrat in lupta cunosteau in general materialul din punct de vedere tehnic insa functiunile principale (ochitor, tragator) nu erau cunoscute decat de unul, maxim 2 oameni, scoaterea acestora din lupta a echivalat aproape cu scoaterea insasi a piesei din serviciu. Situatia s-a agravat si mai mult cand toti vechii servanti au cazut si au sosit recompletarile, oameni straini cu totul de armamentul pe care trebuiau sa-l deserveasca.

Instructia tragerii si intrebuintarea tactica, in special la unitatile de brandt-uri putem spune ca s-a facut pe campul de lupta, ca urmare a experientei capatate pe front. Brandt-urile au fost intrebuintate pe piese, comandate de grade inferioare, de la care nu se puteau obtine rezultatele dorite; in general se tragea neobservat si pe piese izolate.

Materialul anticar a fost tinut adesea in spatele artileriei.

A trebuit sa treaca timp indelungat pentru ca teama de carele de lupta sa fie invinsa. Cu timpul, dupa ce soldatii au vazut efectele tunurilor anticar, au capatat incredere in armament si nu au mai dat inapoi la aparitia carelor de lupta inamice.

Intrebuintarea grenadelor, in primele saptamani, s-a facut cu oarecare teama, din lipsa de instructie si tragere pe timp de pace.

3.Folosirea terenului in atac si aparare

Terenul nu a fost folosit in bune conditiuni. Numai asa se explica pierderile mari suferite de infanterie.

Se infiltrase deja idea ca acoperirile trebuie evitate, deoarece constituie obiective de artilerie, aruncatoare si aviatie.

S-a facut in schimb o larga intrebuintare a lopetii pentru construirea adapostului.

4.Camuflajul si “sicanele” pe campul de lupta

Majoritatea unitatilor nu au folosit la maximum camuflajul. In special pe campul tactic nu s-au luat masuri de ascundere a dispozitivelor, contrar de ceea ce se intampla la inamic, care se disimula foarte bine in teren, folosind la maximum acoperirile si camuflajul artificial si pastrand disciplina miscarii si zgomotului.

In ceea ce priveste siretlicurile folosite din plin de rusi, noi le-am folosit sporadic si numai in cazuri izolate, fara a fi organizate.

5.Siguranta, observarea si informatiunile

Din raspunsurile primate se pare ca siguranta, desi vigilenta, nu a fost executata in spirit pur practic, ci mai mult in sensul “temerei de a nu fi facuti prinzonieri”.

Observarea si contactul strans cu inamicul, in special in cadrul infanteriei nu a fost continuu, justificandu-se ca terenul nu oferea bune observatoare. Din aceasta cauza inamicul a putut intotdeauna sa se sustraga vederilor noastre si sa execute ruperi de lupte aproape nestingherit.

Desi soldatii cunosteau importanta informatiilor se pare ca nu le-au dat atentia necesara.

Chiar cand se obtineau informatii, ele erau trasmise tarziu si uneori deformate.

6.Sprijinul inaintarii

Focul artileriei

S-a obiectat ca unele atacuri nu au reusit, deoarece durata pregatirii de artilerie a fost mica, in general in jur de 10 minute.

Dar chiar cand durata pregatirii a fost sporita pana la o ora, atacul n-a mers, deoarece proiectilul de 75 mm intrebuintat contra personalului adapostit in gropi sau in adaposturi usoare (lemn) nu avea efect; armamentul automat inamic nu putea fi distrus, fiind perfect camuflat si adapostit; s-a consumat munitie multa, insa tragandu-se pe obiective prea numeroase, nu s-au putut obtine efectele dorite acolo unde s-a tras masiv, efectele de neutralizare nu au fost exploatate imediat de catre infanterie, “care se misca cu prea mare incetineala”

Focul infanteriei

Initial brandt-urile nu au fost intrebuintate masiv, acesta situatie a fost insa remediata prin ordinele date de armata si prin care s-a prevazut ca brandt-urile sa fie grupate pe baterii

In cursul atacului efectul focului era relativ, tragerile nefiind observate. Pentru a nu lovi trupele proprii, adeseori trupele intrebuintau “inaltator sigur lung”.

De asemenea au fost cazuri cand oprirea momentana a unei fractiuni, din cauza focului unei arme automate inamice, atragea si oprirea vecinilor, desi acestia nu primeau foc.

Nu se intrebuinta armamentul greu al infanteriei pentru inlaturarea unui asemenea incident, de teama reactiilor inamicului.

7. Conducerea infanteriei in atac

In general organizarea atacului se facea in bune conditiuni, pe masura insa ce atacul progresa, actiunea comandantilor incepea sa dispara.

Se pare ca combinatia focului cu miscarea n-a existat; de multe ori intreg frontul de atac se oprea din cauza ca nu era sustinut de bazele de foc.

Ideea flancului descoperit paraliza orice miscare de depasire sau invaluire.

In cursul atacului, oamenii se ingramadeau in cadrul grupelor si plutoanelor, orice lovitura inamica lovea in plin. Asa se explica marele numar de raniti, dupa fiecare atac.

Din cauza lipsei de legaturi si conducerii efective pe timpul atacului, focul s-a executat pe obiective fixate dinainte iar nu pe cele reale.

8. Schimbarea unitatilor

In cadrul marilor unitati s-au facut schimburi intre batalioanele regimentului, bineinteles daca nu erau toate plasate in linia 1.

S-au facut adesea schimburi de batalioane numai pentru o singura zi, procedeu cu totul gresit. In loc de repaos pentru unitatea schimbata, dimpotriva, rezulta o oboseala inutila, plus pierderile in timpul schimbului.

Unitatile speciale (unitati de mitraliere, anticar, a.a., etc.) au stat aproape tot timpul in linia 1, nedispunandu-se de unitati similare pentru inlocuire.

De asemnea artileria n-a fost inlocuita decat rareori, ea trecand de la o mare unitate la alta, ca artilerie de intarire. S-a folosit si deci uzat prea multa artilerie fata de cantitatea de munitie alocata.

9. Inlocuirea la comanda unitatilor

Se stia dinainte cine va lua locul celui cazut, dar se afla prea tarziu pierderea sefului, producandu-se confuzie, mai ales in cazul cand si inlocuitorul cadea si el putin timp dupa luarea comenzii.

In general inlocuitorii luau comanda cu intarzaiere si cu ezitare.

Moralul

Moralul ostirii, in batalia de la Odessa nu a mai fost la inaltimea aceluia de care armata a dat dovada in operatiunile pana la Nistru.

Cauzele care au provocat acesta stare de lucruri s-ar putea grupa astfel:

1. Lipsa pregatirii sufletesti a razboiului de la est de Nistru.

Necesitatile de pastrare a secretului au impus ca soldatul si chiar ofiterul sa nu poata fi pregatit sufleteste in ceea ce priveste nevoia de a continua operatiile la est de Nistru.

Mai mult inca, unii comandanti au facut greseala de a preveni soldatii ca odata cu atingerea Nistrului, operatiunile se vor termina.

Cu iluzia ca vor lua parte la un razboi usor si care va lua sfarsit odata cu ocuparea Basarabiei, soldatii nu au mai avut spiritual combative reclamat de operatiunile de mai tarziu.

2. Lipsa spiritului ofensiv datorat lipsei de instruire

Timp de aproape 2 ani unitatile au fost pregatite numai pentru lupta defensiva.

Angajati pe neasteptate in actiuni ofensive, soldatii au fost lipsiti de spiritul razboinic si de sacrificiu care nu putea fi castigat decat printr-o instruire corespunzatoare.

De asemenea, lipsa antrenamentului fizic a avut drept rezultat neobisnuinta de a suporta rigorile vietii de camapnie, ceea ce a atras dupa sine o scadere sensibila a moraluluiu.

La fel, lipsa de instruire in ceea ce priveste cunoasterea tehnica si mai ales intrebuintarile tactice, in mod deosebit ale mijloacelor moderne de lupta (tun anticar, mortierul brandt etc) a facut sa se piarda increderea in armamentul de care dispuneau. Situatia s-a remediat mai tarziu cand s-a putut cunoaste mai bine toate mijloacele.

Tot ca o lipsa de instructie trebuie socotita si ingaduinta neadmisibila fata de ostasii ce umblau in tinuta destrabalata, neglijand chiar si semnle exterioare de respect. Efectul acestei stari de lucruri s-a rasfrant asupra disciplinei si spiritului de subordonare.

In sfarsit instructia din timp de pace nu a dezvoltat adevaratele virtuti ostasesti, curajul fizic si moral si nici spiritual de sacrificiu.

Acesta insuficienta s-a resimtit pe tot timpul operatiunilor.

3. Consecinte de natura organica

Anumite masuri luate in vederea mentinerii capacitatii combative a unitatilor au avut repercusiuni, putem afirma dezastroase asupra moraluluiu, astfel:

a) La inceputul lunii septembrie s-a adus un numar important de ofiteri din interior, pentru a inlocui pierderile de pe front. Transportati in cea mai mare graba cu autocamioanele, au fost trimisi pe timpul noptii la unitatile aflate in contact cu inamicul.

Ofiterii plecau la atac cu oameni necunoscuti, iar trupa cu comandanti pe care atunci ii vedea pentru prima odata. In asemenea conditii, moralul si spiritual de coeziune si sacrificiu ajunsesera inexistente in unitati.

b) La fel, completarile de efective s-au facut adesea sub focul inamicului si chiar la unitati care se aflau in prima linie. Asemenea reorganizari, care in mod normal se fac inapoia frontului, in afara actiunii inamicului, au avut drept rezultat ca noul sosit nu-si cunostea nici seful, nici camaradul si nici misiunea ce-i revenea.

Se simtea din acesta cauza strain, izolat, iar farama de moral ce ar fi avut-o, disparea.

Unitatile au fost retrase in rezerva, cu refacere numai pentru o singura zi.

c) Prin pierderile suferite cu ocazia scimbului si oboseala provocata de deplasari, in loc de a se ajunge la rezultatul dorit, dimpotriva, s-a dat nastere la o uzura si mai mare a unitatilor, atat sub raport fizic cat mai ales sub cel moral.

d) In fine, completarea pierderilor cu unitati de mars a facut ca spiritual combativ si in genere moralul sa scada si mai mult, datorita lipsei de instructie.

4. Cauze de ordin psihologic.

a) Nu toata armata a fost mobilizata. Mai mult inca, inainte de a se fi terminat razboiul, unele unitati au fost demobilizate (D. 10, 35).

S-a creat astfel printre luptatori o anumita psihoza, cu urmari dintre cele mai nefaste.

Aceasta psihoza avea la baza urmatorul rationament pe care si-l faceau multi soldati:

• este inechitabil ca unii sa lupte si altii nu;
• demobilizarea este un indiciu ca razboiul va fi usor si de scurta durata, deci a face tot posibilul pentru a evita orice risc.

b) Acelasi efect l-a avut si zvonul ca dupa caderea Odessei va urma demobilizarea. Fiecare a cautat sa-si crute viata si in acesta ultima incercare.

c) Pentru multi ostasi, cunostinta ce aveau despre raul tratament aplicat prinzonierilor i-a facut sa fie mai mult decat prudenti. Ezitau sa se avante spre inamic de teama de a nu fi prinsi. Se pare ca propaganda noastra facuta in acest sens a avut efecte negative.

d) S-a zvonit ca la Odessa vor veni intariri germane. Cum ele nu au sosit decat intr-un anunit punct al frontului, pentru rest a urmat deceptia.

e) Posta si ziarele nu au sosit in mod regulat la trupe.

5. Cauze specifice operatiunilor de la Odessa

a) In general, operatiunile s-au desfasurat intr-un teren foarte descoperit, sub continua amenintare a aviatiei inamice si tinand trupa intr-o stare de continua tensiune nervoasa;

b) Lipsa apei de baut, ca si greutatile de a distribui mancare in mod regulat, au supus trupa la privatiuni foarte grele;

c) Situatia a impus, in special spre sfarsitul lunii spetembrie ca sa se atace aproape zilnic.

Rezultatele minime obtinute au creat mentalitatea, in special printer soldati, ca Odessa nu poate fi cucerita prin mijloacele obisnuite de care dispunem.

Seful Sectiei Operatiilor

Col. A. Gavrilescu

(Arh. M.Ap.N., fond Microfilme, rola P II !.1104, c 332-348)